Stau la marginea unui lac... privesc ratustele cum se ratacesc in apropierea mea, citesc si ma l-as purtata de puterea cartii... Ma ascung in viata personajului principal..de unde nimeni nu ma poate scoate si traiesc... odata cu cartea... modul meu de exprimare e prin arta : fie muzica, desen, scris citit... traiesc cu toata puterea me cartea si plang in acelasi timp cu personajele... nu pot crede ce citesc... nu pot crede ca traiesc cartea ca pe viata mea reala... simt spaima, fericirea, tristetea, emotia, ura si iubirea o data cu cartea... sunt intr-o alta lume in care nimeni nu imi poate sune nimic... nici ce sa fac nici ce sa spun! Cu ochii inchisi ma afund tot mai mult in crte... nu mai pot acum... e prea tarziu... nu mai are rost sa incerc sa ies... voi ramane acolo si voi traii aceleasi pagini iar si iar si iar... Panica ma cuprinde. Nu tare...mai pot fii inca calma! ATUNCI! Am simtit o mana grea pe umar... mam speriat, si acea persoana s-a speriat... dat tot nu m-am putut trezii... m-a ridicat... nu puteam sa deschid ochii acum... nu vroiam... atunci am simtit! Am simtit iar mirosul apei si t-eam vazut... m-ai luat in brate si mi-ai zis ca te-am speriat... am zambit... atunci totul a stat in loc eram doar noi doi... singuri... para ratuste apa sau orice alt ceva... m-agia cartii a intrat in viata mea...
Vad marea si ascult... Un cantec de demult... imi sterge vantul lacrimile pentru ami lasa loc pentru altele! Vad marea si ascult... Ma chinui tot mai mult... acum marea ma ingana privesc ganditoare spre nori...Dar gandul asta-mi da fiori... Ma gandesc ca nu mai stii... ca ne iubeam ca doi copii... Ma gandesc ca am pierdut zambetul din trecut... Marea ma atinge usor la picioare, ma uda, imi da culoare... Aud in vuietul acesteia glasul tau... Glasul tau imi da fiori, m-alina si-mi da miros de flori, glasul tau nu-l pot uita... M-am prabusit, m-am ridicat dar asta este viata... Inger din cer cazut... Imi pare rau ca te-ai pierdut...
