Cuprinsa..

Stau la marginea unui lac... privesc ratustele cum se ratacesc in apropierea mea, citesc si ma l-as purtata de puterea cartii... Ma ascung in viata personajului principal..de unde nimeni nu ma poate scoate si traiesc... odata cu cartea... modul meu de exprimare e prin arta : fie muzica, desen, scris citit... traiesc cu toata puterea me cartea si plang in acelasi timp cu personajele... nu pot crede ce citesc... nu pot crede ca traiesc cartea ca pe viata mea reala... simt spaima, fericirea, tristetea, emotia, ura si iubirea o data cu cartea... sunt intr-o alta lume in care nimeni nu imi poate sune nimic... nici ce sa fac nici ce sa spun! Cu ochii inchisi ma afund tot mai mult in crte... nu mai pot acum... e prea tarziu... nu mai are rost sa incerc sa ies... voi ramane acolo si voi traii aceleasi pagini iar si iar si iar... Panica ma cuprinde. Nu tare...mai pot fii inca calma! ATUNCI! Am simtit o mana grea pe umar... mam speriat, si acea persoana s-a speriat... dat tot nu m-am putut trezii... m-a ridicat... nu puteam sa deschid ochii acum... nu vroiam... atunci am simtit! Am simtit iar mirosul apei si t-eam vazut... m-ai luat in brate si mi-ai zis ca te-am speriat... am zambit... atunci totul a stat in loc eram doar noi doi... singuri... para ratuste apa sau orice alt ceva... m-agia cartii a intrat in viata mea...

Sterge tot!

Vad marea si ascult... Un cantec de demult... imi sterge vantul lacrimile pentru ami lasa loc pentru altele! Vad marea si ascult... Ma chinui tot mai mult... acum marea ma ingana privesc ganditoare spre nori...Dar gandul asta-mi da fiori... Ma gandesc ca nu mai stii... ca ne iubeam ca doi copii... Ma gandesc ca am pierdut zambetul din trecut... Marea ma atinge usor la picioare, ma uda, imi da culoare... Aud in vuietul acesteia glasul tau... Glasul tau imi da fiori, m-alina si-mi da miros de flori, glasul tau nu-l pot uita... M-am prabusit, m-am ridicat dar asta este viata... Inger din cer cazut... Imi pare rau ca te-ai pierdut...

Lasa-ma sa traiesc.. :)

Lasa lumina ta sa cada peste mine... ca o stea... lasa ingerii tai sa ma vegheze... valurile marii sa imi cante lin... malul sa ma incalzeasca... stelele de mare sa ma faca sa rad.. vantul sa ma aline usor... iarba sa ma trezeasca din vis... luna sa ma asculte... florile sa imi dea parfum... si inima ta sa simt ca ma iubeste... si ingerul din tine... sa simt ca traieste... ramai cu mine... ca sa nu ma pierzi ... nu ma lasa singura... daca vrei sa ma mai vezi... esti un vis frumos... ce nu poate exista cu-adevarat.... esti un gand duios ce nu-mi da pace niciodat':):D:) 

Speranta...

Acum mult mult mult timp exista un loc incare nimic rau nu patrundea... Ingerii dansau in armonie in campurile cu florii norii se jucau cu lumina razelor soarelui... soarele era mai patrunzator (nu innabusitor)...curcubeul dadea culoare... iar raul canta lin la vale, precum si iarba se inclina usor la adierea vantului cald de asfintit... Seara stelele alunecau pe bolta albastra-cenusie, iar luna le vegea tacuta... Acum... oamenii au patruns in acel loc minunat si... l-au distrus, dar oare nu vom mai vedea niciodat acel loc asa cum era inainte? Asta se poate intampla doar daca fiecare om va avea cea mai mica speranta... ca poate schimba lumea.

In secret

Cand voi murii sa-mi pui zambetul intr-un tablou... lacrimile  sa mi le stergi usor, ochii sa mii saruti cu dor...parul sa mi-l dai frumos itr-o parte, obrajii sa mii fardezii in roz, iar mainile sa mi le saruti agale ... sa lasi lacrimile tale sa cada vag pe gtul meu... sa le am langa mine mereu...saruta-mi apoi zambetul de copil... aseaza un trandafir negru pe pieptul meu... dar cel mai important sa nu ma uiti... ma poti auzii? sper ca inca ma mai poti auzii... sper ca inca ma auzi... stii de ce zambesc? Pentru ca de acolo de unde ma duc te pot vedea mereu... stii de ce plang? Pentru ca nu te voi mai putea imbratisa nicodata... Stii de ce vreau sa imi sarutii ochii cu dor? Pentru ati ramane ochii mei intipariti in minte... Stii de ce vreau parul sa mi-l dai intr-o parte? Pentru ca stiu ca nu iti place sa stau cu parul in ochi :D ... Stii de ce vreau sa imi fardezii obrajii in roz? Pentru ca e culoarea care imi va spune mereu ca pentru tine nu sunt moarta ... Stii de ce vreau sa imi saruti agale mainile? Pentru a nu uita cat m-ai iubit... Stii de ce vreau sa iti cada lacrimile pe gatul meu? Pentru ca asta sa fie ultima ta dovada de dragoste... Stii de ce vreau sa imi saruti zambetul de copil? Pentru ca tu sa ai mereu un zambet cald, asa cum eu nu am avut niciodata ... Stii de ce vreau sa imi asezi un trandafir negru pe piept?  Pentru a-mi simboliza durerea ca te-am pierdut... Sii de ce vreau sa nu ma uiti... Ca sa nu ma inlocuiesti usor... Ca sa nu ma uiti cat de curand posibil... CA SA MA IUBESTI MEREU... Ca sa fii fericit langa cea ce va urma sa fie la fel de norocoasa ca mine sa te aiba de cand te-a cunoscut si pana la sfarsitul vietii... Toate aste te rog fa-le IN SECRET ca nimeni sa nu mai stie ca eu te-am iubit si te iubesc cel mai mult... Si spune-mi ceva frumos... spune-mi ca MA IUBESTI!

Ascuns ***

Ascuns in intuneric plangi fara ca nimeni altcineva inafara de o oglinda vaga sa te poata vedea... Ascun in ultimul colt de lume iti petreci viata trist si abatut... trist si abatut... trist si abatut... amintirile te macina, regretele nu tit dau pace iar... zambetele le-ai pierdut de mult... Nimeni nu e langa tine : nu ai un prieten care sa te ajute la rau, nu ai o raza de soare care sa iti mangaie lin fruntea, nu ai vantul lin si cald care sa iti stearga lacrimile, nu ai pe NIMENI... esti doar TU... tu, singur in varful muntelui, unde totul ar trebui sa fie atat de pur... dar tristetea ta invaluieste locul cu ura... si cu regrete... totul e distrus... Oglinda se sparge... acum nu mai ai nimic... esti pe cont prpriu... esti singur... singur... singur de tot... esti pierdut...Incearca, te rog, sa iti recapeti increderea ... incearca te rog sa vii inapoi printre noi... sa nu mori SINGUR... ASCUNS...

Tandrete...

Un cantec lin se aude usor...Plutesc, plutesc pe aripi de dor . Un rau de lacrimi se scurge incetisor... O floare se pierde in zbor... Un inger canta la pian... Un cantec sfant... O opera.. UN VIS! Un vis armonios... ce zboara duios... Un vis armonios... Cat de frumos! Inima bate tare... Cantecul continua ma las usor dusa de val ... si plutesc ... plutesc pe aripi de vant... pe aripi de dor... pe aripi incetisor... Se simte-o briza ce sparge incet inima de piatra ce se ascunde in tine... Incepi sa simti... Incepi sa iubesti ... In sparsit INCEPI SA TRAIESTI!!! 

Un inger decazut...

Un inger decazut e un inger care tradeaza... subestimeaza... divinizeaza o altfel de viata... care s-a saturat de atata bine... CARE NU MAI ARE NICI O FUNCTIE...

Toti suntem ingeri decazuti deoarece noi nu avem deat un singrul lucru de facut SA SUPORTAM... sa suportam binele si raul care se ptrece in jurul nostru... Avem totusi sentimente : simtim durerea, iubirea, placerea si ...frumusetea unui suflet... ura dintr-un suflet ... totul e invers... un om morocanos poate fi si morocanos la suflet dar poate avea un suflet minunat... un om frumos poate avea un suflet rau... sau poate altel avea si un suflet curatel... 

Noi toti suntem INGERI DECAZUTI....

Ploaia...

Un vant adie usor... O lacrima cade din cer... oare ce se intampla? VINE PLOAIA! Mici picaturi de apa curg suvoaie din norii abundenti, Si linistea se pune peste oras... Ma las usor purtata de vant ... si zbor... WOW! Nu am crezut niciodata ca ploaiea e ceva minunat... Dar ce ar fi daca ... noi nu am mai vedea flori niciodata deoarece ne-am plans pentru cateva ploi?... Continui sa zbor... ma simt ca un fulg... Ploaiea.. acum acest cuvant inseamna cu totul altceva... Acum inseamna PACE SI LINISTE...

Privesti cu amar din coltul tau la ceilalti... si nu intelegi : De ce rad cand tu plangi? ; De ce se joaca si uita de tine? De ce vantul adie lin in parul  lor iar deasupra ta ploua cu lacrimi??? De ce nu te baga nimeni in seama? DE CE SIMTI CA DISEPRI? DE CE CERUL PARCA CADE PE TINE ? DE CE NORII SUNT ATAT DE APASATORI.... 

Deodata vezi o lumina salvatoare ... te iei dupa ea si mergi .... mergi dar e tot mai departe... soarele aproape apune cum vei mai putea tu ajunge la lumina daca lumina se stinge ca si becul? DISPERAREA INCEPE IAR... simti tot ce-i mai rau! Dar nu simti ce e bine ... apare luna... o alta raza de lumina ce te va salva... nu iti dai seama desi mergi usor spre ea, TE OPRESTI! Te calmezi... si incerci sa atingi luna... te trezesti intr-o secunda in coltul tau si... te uiti iar la ceilalti ...iti pui aceleasi intrebari: De ce rad cand tu plangi? De ce... 

Si usor usor iti dai seama ca tu esti de fapt printre ei... trebuir doar sa te ridici si sa te scuturi de praf ....

... Un moment...

Sunt momente in care ne alegem un colt de lume in care ne tarim o zi, doua..... sau poate chiar mai mult... si toate astea, doar pentru ca suntem suparati (mai putin sau mai mult...), mofturosi, fitosi sau rusinati.... E bine sa avem UN MOMENT de liniste in care nimeni sa nu ne streseze pana la epuiizare.... UN MOMENT de pauza in care sa respiram adanc...UN MOMENT de singuratate.... UN MOMENT in care sa ne culcam ... UN MOMENT de trezire... UN MOMENT de inviorate... Si un moment de moarte... toate aceste momente ne iau viata care ar trebui traieta nu rispita pe dureri adanci din suflet ...... 
      acesta poate fi  ............................................ :
                                                                                        UN ULTIM MOMENT...

UN MOMENT de pauza...

Mereu......

Cu toate ca ni se pare ca e perfect... nu e asa deloc!Prietenia adevarata e foarte greu de gasit! Desi noi ne atasam rapid de anumite persoane, si tinem la ele foarte mult, sentiment care duce mereu la suferinta si orice am face impotriva acestui sentiment (de iubire), e inutil, deoarece iubirea nu va pierde niciodata... Noi suntem doar niste mici papusele in maineile-i puternice , trebuie doar sa suferim, cum spuneam.Fiecare om simte alfel aceste trairi... si de aceea nu poate nimeni da sfatrui cuiva decaat daca cumnoaste acea persoana de la cap la coada...tot ce trebuie stiut bine-bine de tot este doar atat : 
                                                      Prietenia, Iubirea si Suferinta sunt mana in mana....


Si daca pana si cei mai mari dusmani:cainel si pisica.... se pot iubi, noi de ce nu ne putem accepta asa cum suntem... uneori, majoritatea timpului,trebuie sa vezi mai intai cine are dreptate... si sa recunosti cu greu ca tu ai gresit (:">) ...............

Poate nu mai are rost ...

De multe ori poate ne gandim a nu mai are nici un rost sa terminam ce am inceput. Oare de ce? Pentru ca nu ne-a iesit bine de la inceput?
 Asta ar fi un motiv destul de bun dar si stupid in acelasi timp! Noi renuntam la ceea ce am inceput pentru ca stim ca Dumnezeu ne va mai da si o a doua sau a treia sansa. Ei bine ar fii momentul sa gandim si altfel! De ce nu ne-am gandi, decat in cel mai rau caz, ca Dumnezeu poate nu va mai vrea sa ne auda rugandu-ne pentru o a mia sansa pentru ca prima, a doua, a treia, a patra, etc.oara ne-am dat batuti...e timpul totusi sa fim realisti... in ziua de azi sunt foarte putini tineri care se mai gandesc ca poate daca fac acel lucru Dumnezeu se poate  supara, sau ca nu e bine... 
Ar fi bine, daca, din cand in cand ne-am gandi ca e bine sa ne gandim si la altii nu numai la noi!Ar fi bine,daca, sin cand in cand ne-am gandi la Dumnezeu inainte sa facem o tampenie!